„Krisztussal együtt keresztre vagyok feszítve: többé tehát nem én élek, hanem Krisztus él bennem; azt az életet pedig, amelyet most testben élek, az Isten Fiában való hitben élem, aki szeretett engem, és önmagát adta értem.” (Gal 2,20)

A teremtés hajnalán Isten nemcsak életet adott nekünk, hanem megajándékozott az élni akarás vágyával. Szeretjük az életet. Vágyunk élni. Veszélyes helyzetekben önkéntelenül olyan mozdulatokat teszünk, amelyek által védjük életünket. Nem véletlen, hogy ősellenségünk támadásai legtöbbször az életkedvünket, az élni akarásunkat veszik célba. A Sátán nemcsak életösztönünket, hanem az életünket is el akarja rabolni. Isten életet ad, éltetni akar, életre hív! Húsvét diadalmas üzenete idén is az életet hirdeti. Azt az életet, amely túlmutat földi létünk határain. 
A fennebbi igevers Pál hitvallása. Különös hangsúlyt nyernek benne az „élet”, illetve „élni” kifejezések. Amikor az apostol itt az életről beszél, nem a földi lét határai között gondolkozik. Tudnunk kell, a görög nyelven írt Újszövetségben két szó is kifejezi azt, amit magyarra az „élet” és „élni” szavakkal fordítunk. Az egyik a „biosz”, amelyikből a biológia szavunk is származik. Ez a testi életünket jelenti és mindazt, ami az anyagi világhoz köt bennünket. A másik kifejezés a „dzóé”. Ennek elsősorban lelki tartalma van. Jelenti az Úrral való közösségben megélt életet, az örök életet. Pál itt ezt az utóbbi kifejezést használja. 
Amíg valaki nem ismeri Jézus Krisztust úgy, mint Megváltóját, addig csak a „biosz” szűk keretei között él. Jézus megismerésével, hit általi befogadásával nyílik meg előttünk a „dzóé” végtelen horizontja, az üdvösség, az örök élet. Krisztusban, a Vele való közösségben található meg az az állapot, ahol nyugalom, békesség és öröm, egyszóval: Élet van!
Húsvét evangéliuma nemcsak Jézus halálon való győzelméről beszél, hanem ennek a diadalnak az erőterébe hív minden embert. Krisztus feltámadása akkor válik számunkra öröm– és erőforrássá, ha Pállal együtt elmondjuk: „Krisztus él bennem”. Az Ő jelenléte elveszi aggódásunkat, szorongásunkat, halálfélelmünket és körülményeinktől függetlenül, újra és újra, reménykedővé, bizakodóvá és boldoggá tesz bennünket.
Legyen húsvét a feltámadott és bennünk élő Krisztusban való örvendezés ünnepe! Engedjük Őt családi és gyülekezeti ünneplésünk középpontjába! Ünnep után következő hétköznapjainkban pedig maradjunk meg ebben a hitben: akinek Krisztusa van, annak örök élete is van!
Krisztus feltámadott! Alleluja! Áldott húsvétot adjon az Úr mindnyájunknak!

Tisztelettel és szeretettel,
Bogdán Szabolcs János püspök

Nagyvárad, 2024 márciusa

---

SCRISOARE PASTORALĂ DE PAȘTI

„Am fost răstignit împreună cu Hristos; şi nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Iar ceea ce trăiesc acum în trup, trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, Cel care m-a iubit şi s-a dat pe Sine pentru mine.”  (Gal 2,20)

În zorii creației Dumnezeu nu ne-a dăruit doar viață, ci și o voință de a trăi. Iubim viața. Dorim să trăim. În situații periculoase corpul nostru face gesturi instinctive prin care ne protejăm viața. Nu este o coincidență faptul că atacurile dușmanului nostru se îndreaptă de cele mai multe ori împotriva voinței noastre de a trăi. Satana vrea să ne fure nu doar instinctul de viață, ci însăși viața. Dumnezeu ne dă viață, ne cheamă la viață! Mesajul triumfător al Paștelui vestește, și în acest an, viața. Viața care depășește limitele existenței noastre pământești.

Versetul de mai sus este mărturisirea de credință a lui Pavel. Cuvântul„a trăi” este subliniat în mod deosebit. Când apostolul vorbește despre viață, gândirea lui nu se limitează la cadrul existenței pământești. Trebuie să știm că în Noul Testament, scris în limba greacă, se folosesc două cuvinte diferite pentru a defini viața. Primul este „bios” din care provine și cuvântul „biologie”.  Acesta înseamnă viața noastră trupească și tot ceea ce ne leagă de lumea materială. Iar celălalt este „zoi”, cuvânt ce are un sens preponderent spiritual. Înseamnă viața trăită în comuniune cu Domnul, viața veșnică. Aici, Pavel îl folosește pe acesta din urmă.

Până când cineva nu îl cunoaște pe Isus Hristos ca pe Mântuitorul său, acea persoană trăiește în cadrul restrâns al „bios”-ului. Cunoscându-L pe Isus și prin acceptându-L prin credință, ni se deschide orizontul infinit al „zoi”, mântuirea, viața veșnică. În Hristos, în comuniunea cu El regăsim liniștea, pacea, bucuria – într-un cuvânt, Viața!

Evanghelia Paștelui ne vorbește nu doar despre victoria lui Isus asupra morții, ci ne invită pe toți în câmpul de forță al acestui triumf. Învierea lui Hristos devine sursa noastră de bucurie și de putere doar dacă spunem împreună cu Pavel: „ Hristos trăieşte în mine”. Prezența Lui ne alungă grijile, neliniștile, frica de moarte și ne face să sperăm, să fim încrezători și fericiți iar și iar, indiferent de împrejurări.

Să fie Paștele sărbătoarea bucuriei în Isus care s-a înviat și trăiește în noi toți! Să-L invităm în centrul sărbătorilor noastre familiale și bisericești! Iar în cotidianul ce urmează după sărbătoare, să ne păstrăm această credință: oricine Îl are pe Hristos, are viață veșnică.

Hristos a înviat! Aleluia! Să ne dea Domnul Paște binecuvântat tuturor!

Cu respect și drag,
Bogdán Szabolcs János episcop

---

EASTER GREETINGS

“I have been crucified with Christ and I no longer live, but Christ lives in me. The life I now live in the body, I live by faith in the Son of God, who loved me and gave himself for me.” (Galatians 2:20 NIV)

At the dawn of creation, God not only gave us life, but also gave us the desire to live. We love life, we want to live. In dangerous situations, we involuntarily protect our lives. It is no coincidence that the attacks of our arch-enemy mostly target our zest for life, our will to live. Satan aims to rob not only our life instinct, but also our lives. 
But God gives us life, and He calls to life! The glorious message of Easter calls for life again, this year: a life that goes beyond the limits of our earthly existence. 
The quoted verse is Paul’s creed, in which particular emphasis is made on the Greek terms of “life” as well as “to live.” One is “bios,” from which our word biology comes: it denotes bodily life and all that binds us to the material world. The other term is “zōē” which primarily has a spiritual content, and it refers to eternal life, a life lived in communion with the Lord. Paul uses the latter term in this verse.
Until someone knows Jesus Christ as Saviour, they live only within the narrow limits of the “bios”. With the knowledge and acceptance of Jesus by faith, the endless horizon of the “zōē,” salvation and eternal life opens up to us. In Christ, in communion with Him, there is a state where there is peace and joy: there is life! 
The Gospel of Easter speaks of Jesus’ victory over death, and also invites all people to share in this triumph. The resurrection of Christ becomes a joy when we confess with the Apostle: “Christ lives in me.”
His presence takes away our anxiety, fear of death and – regardless of our circumstances –, it makes us hopeful and happy, again and again.
Let Easter be a celebration of joy in the resurrected and living Christ! Let’s put Him at the centre of our family and church celebration! And in our weekdays after the feast, let us remain in this faith: he who has Christ has eternal life!
Christ has risen! Hallelujah! Blessed be the Easter of the Lord to us all!
Yours in Christ,

Szabolcs János Bogdán
bishop

Forrás: krek.ro