Iosif și frații săi

„Iosif le-a spus fraților săi: «Veniți mai aproape de mine!» Ei s-au apropiat. El a zis: «Eu sunt Iosif, fratele vostru, pe care l-ați vândut în Egipt! Dar acum nu vă întristați și nu vă mâhniți pentru că m-ați vândut aici, căci Dumnezeu m-a trimis înaintea voastră ca să vă păstreze viața.»” (Geneza 45:4–5)

Iosif a fost vândut de frații săi. Avea toate motivele să fie mânios pe ei și totuși i-a iertat. Privind în urmă la drumul vieții sale, a ajuns să vadă adevărul pe care îl mărturisim și noi în învățătura Catehismului de la Heidelberg: „Tot răul pe care mi-l trimite în această vale a lacrimilor îl întoarce spre binele meu, pentru că poate să facă aceasta, fiind Dumnezeu atotputernic, și pentru că vrea să facă aceasta, fiind un Tată credincios.” (Catehismul de la Heidelberg, Întrebarea și răspunsul 26)

În ciuda tuturor relelor și nedreptăților care i s-au întâmplat lui Iosif, Dumnezeu a lucrat spre binele lui și pentru salvarea vieții multor oameni. De aceea, inima lui Iosif nu a fost plină de ură, ci de recunoștință și iertare. Frații săi nu puteau ști acest lucru. Poate că nici nu sperau că fratele lor îi va ierta vreodată. Într-adevăr, căile lui Dumnezeu sunt de nepătruns. Iosif însă i-a iertat.

Există o poveste despre iertare care este adesea prezentată ca fiind originară din Africa. Potrivit acestei povești, atunci când cineva se poartă nedrept sau nechibzuit într-un trib din Africa de Sud, persoana respectivă este adusă în centrul satului, dar nimeni nu o împiedică să plece. Locuitorii satului își întrerup munca și se adună în jurul persoanei acuzate. Apoi, fiecare, indiferent de vârstă, începe să vorbească despre calitățile bune și faptele bune ale acelei persoane. Își amintesc în detaliu tot ceea ce știu despre ea. Sunt amintite toate calitățile sale bune, faptele bune, punctele forte și gesturile de bunătate. Fiecare membru al cercului își îndeplinește această sarcină cu multă seriozitate. Poveștile din viața persoanei sunt relatate cu cea mai mare sinceritate și dragoste. Nimeni nu are voie să exagereze evenimentele și nici să inventeze povești. Nimeni nu poate vorbi în glumă sau batjocoritor. Potrivit poveștii, acest ritual continuă până când fiecare locuitor al satului spune de ce consideră acea persoană un membru valoros și respectat al comunității. În cele din urmă, membrii tribului desfac cercul și îl primesc cu bucurie pe acel om înapoi în comunitate.

Dacă îi privim pe ceilalți cu dragoste, ne este mai ușor să ne iertăm unii pe alții. Poate că acum ne vin în minte cei care ne-au făcut vreun rău. Avem oare suficientă dragoste și disponibilitate pentru a-i ierta prin harul lui Dumnezeu? Amin.

RUGĂCIUNE: Bunule Tată, știu că Te-am rănit de multe ori și în multe feluri. Îți mulțumesc că, prin harul Tău, ne ierți păcatele. Dă-ne și nouă puterea să-i iertăm din toată inima pe cei care au păcătuit împotriva noastră! Amin.

Sebestyén Elek Előd