Duminica Floriilor

„Au adus mânzul la Isus, şi-au aruncat hainele pe el, iar Isus a încălecat pe el. Mulţi îşi aşterneau hainele pe drum, iar alţii tăiau ramuri de pe câmp şi le presărau pe cale. Cei ce mergeau înainte şi cei ce veneau după El, strigau: «Osana! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului!»” (Marcu 11, 7-9)

Înainte de sărbătoarea Paștelui, Isus merge la Ierusalim împreună cu ucenicii Săi. Drumul lor trece prin Betania și Betfaghe, localitate aflată pe versantul Muntelui Măslinilor. În Betfaghe, Isus parcurge ultima porțiune scurtă de drum călare pe un măgăruș. El rânduiește obținerea mânzului într-un mod deosebit: Își trimite ucenicii la o persoană nenumită după acesta. El dispune de bunurile acestui om ca și cum ar fi ale Sale. Dar ce avem noi, oamenii, care să nu fie al Lui? Conform imnurilor și mărturisirii noastre de credință, noi afirmăm: nu suntem ai noștri, ci suntem proprietatea Mântuitorului nostru, Isus Hristos.

Pe spatele acestui mânz intră Isus în Ierusalim. Când a ajuns acolo, unii și-au așternut hainele pe drum, iar alții ramuri de finic. În această Duminică a Floriilor, Isus vine și la noi. Și noi trebuie să punem multe lucruri la picioarele Sale. Trebuie să Îi aducem recunoștința și bucuria noastră. Trebuie să Îi mulțumim că, în nesiguranța care ne înconjoară, totuși nu ne lasă singuri. El vine, intră în viața noastră. Acum nu cere un mânz de măgar. Ne cere inima, pentru ca El să poată locui cu noi pe vecie. Amin.

RUGĂCIUNE: Dragă Isuse, sunt fericit că în această frumoasă Duminică a Floriilor vii și la mine, mă cauți și pe mine. Îți dedic Ție inima și întreaga mea viață. Nu am nimic care să nu fie al Tău; și știu că de ceea ce este al Tău, Tu ai grijă. Îți mulțumesc pentru aceasta! Amin.

Sebestyén Elek Előd